Arta în dar · Caiet de începuturi
La început a fost un loc de îngrijit. Apoi, lemn de recuperat, o masă de construit și oameni de primit. Privim înapoi la gesturile din care a crescut Arta în dar.
Răsfoiește povestea
Iarna 2021 · Desțelenire
Povestea noastră începe în iarna lui 2021, la marginea drumului, cu pământul care avea nevoie de îngrijire. Am început prin a desțeleni și a face loc primelor plante. Era un gest mic, la vedere, prin care spuneam că locul în care trăim merită atenția și munca noastră.
Iarna 2021 · Primele urme
Odată începută, munca a continuat de-a lungul trotuarului. Bucată cu bucată, terenul neîngrijit lăsa loc unor straturi lucrate. Înainte să adunăm oameni în jurul artei, învățam să ne adunăm în jurul unei treburi de făcut. Primele noastre urme au fost acestea: pământ întors, plante și timp dăruit.
Am făcut loc la masă.
Cu ce aveam. Pentru cine avea să vină.
Atelierul din curte
Din grija pentru loc am trecut firesc la lucrurile pe care le puteam face cu mâinile noastre. Am dezmembrat paleți, am scos cuie și am ales scândurile care mai puteau fi folosite. Lemnul recuperat ne dădea o posibilitate simplă: să construim, cu ce aveam la îndemână, locuri în care să stăm împreună.
Mese, scaune și băncuțe din paleți
Scândurile au devenit mese, scaune și băncuțe. Le-am lucrat și le-am dat culoare, fără pretenții, dar cu gândul la oamenii care aveau să le folosească. Curtea începea să fie pregătită pentru întâlniri. Nu știam încă toate poveștile care urmau să se spună aici, dar aveam unde să ne așezăm și să le ascultăm.
Și locul a început să cânte.
Dintr-un atelier, spre o scenă deschisă.
Muzică corală · Muzicor, Ploiești
De la mese și băncuțe fără fițe, drumul ne-a dus spre muzica corală. Muzicor din Ploiești a adus vocile sale în această poveste construită prin voluntariat. Lucrurile simple pe care le pregătiserăm căpătau un rost nou: îi primeau pe artiști și pe cei veniți să-i asculte. Arta începea să ne adune în jurul ei.
New Proscenium · Târgu Mureș
După vocile corului, povestea a prins și energie rock. New Proscenium din Târgu Mureș a adus chitarele și un alt fel de întâlnire cu muzica. De la paleții desfăcuți în curte până la un concert, legătura rămânea aceeași: oameni care pun ceva din priceperea lor laolaltă și oameni care se bucură de ceea ce se naște astfel.
De la voluntariat la muzică clasică
Întâlnirile au lăsat loc și muzicii clasice. Instrumentele, emoția tinerilor interpreți și atenția celor din jur au apropiat concertul de viața de fiecare zi. Din munca voluntară se deschidea astfel încă o ușă: aceea a unei case în care se poate cânta și asculta împreună, cu firescul unei vizite între prieteni.
Un drum se face și pentru ceilalți.
Semne mici. Întâlniri care duc mai departe.
Marcaj Camino de Santiago în România
În timp ce întâlnirile creșteau, am lucrat și la felul în care oamenii puteau descoperi locurile noastre. Montarea unui marcaj Camino de Santiago în România era o altă formă de a spune «bine ai venit». Semnul așezat pe drum lega munca de aici de pașii celor aflați în călătorie și îi îndemna să privească în jur.
Harta comunei Nicolae Bălcescu · DN 2
Semnelor de pe traseu li s-a alăturat o hartă a comunei Nicolae Bălcescu, la DN 2. Un zid construit a devenit suport pentru prima pictură murală, iar reperele din jur au fost aduse împreună prin desen și culoare. Cei care treceau puteau vedea, într-un singur loc, câteva dintre lucrurile pentru care merita să se oprească.
Primele plăci de granit și marmură
Dincolo de hartă, fiecare obiectiv avea nevoie de propriul semn. Primele plăci de granit sau marmură au fost amplasate la obiective turistice din Luizi-Călugăra și Nicolae Bălcescu. Informația prinsă în piatră îi ajuta pe vizitatori să se orienteze și aducea în atenție patrimoniul pe lângă care, uneori, trecem prea grăbiți.
Pe drumul pelerinilor
Și între aceste repere, munca mergea mai departe. Un indicator montat la marginea câmpului poate părea un detaliu, dar pentru cine caută drumul el înseamnă orientare și încredere. În spatele săgeții și al scoicii Camino sunt mâini care au lucrat și gândul că un călător necunoscut va trece cândva pe aici.
Primele găzduiri · În amintirea lui Lucian Domșa
Oamenii nu au rămas doar în trecere. Au venit primele găzduiri în casele noastre și evenimentele artistice trăite aproape, în jurul mesei. Păstrăm aici o amintire alături de regretatul Lucian Domșa din Aiud. Astfel de întâlniri au dat ospitalității chipuri și voci pe care le purtăm cu noi, dincolo de fotografie.
Carte, pictură și muzică corală
Din aceste vizite s-au deschis alte întâlniri: primele lansări de carte, expoziții de pictură și concerte corale. Curțile și sufrageriile au devenit locuri în care arta se putea împărtăși de aproape. Între o carte, o pictură și un cântec, gazdele și oaspeții găseau tot mai multe motive să se revadă.
Montarea plăcii de granit
Cu aceeași grijă pentru oameni și locuri, am ajuns la Capela Albeni pentru montarea plăcii de granit. Fotografia adună în jurul capelei participanți de vârste diferite și păstrează un moment de lucru dus la capăt împreună. Încă un reper al traseului primea un semn, iar povestea lui devenea mai ușor de găsit.
Prima ediție a Festivalului ospitalității și generozității
De la primele mese făcute din paleți am ajuns la prima ediție a Festivalului ospitalității și generozității. Ceea ce exersaserăm în curți și în case se aduna acum într-o întâlnire mai mare. Locul la masă, timpul oferit și bucuria de a primi pe cineva deveneau chiar rostul sărbătorii.
Tradiție și contemporaneitate
În această lume care se contura, tradiția și contemporaneitatea își găseau loc una lângă alta. Portul popular trece în fotografie pe lângă un zid pictat în culori vii. Este o apropiere firească pentru ceea ce ne dorim: să păstrăm ceea ce am primit și să facem loc expresiilor de astăzi, pe aceleași ulițe și între aceiași oameni.
În bucătărie · Grija din spatele întâlnirilor
În spatele unei mese primitoare sunt și momentele din bucătărie: ingrediente pregătite, mâini care împăturesc sarmale, treburi împărțite. Fotografia aceasta păstrează o parte mai puțin văzută a întâlnirilor noastre. Ospitalitatea începe cu mult înainte de sosirea oaspeților, prin grija celor care pregătesc ceva pentru ceilalți.
Muncă voluntară și masa împreună
Gătim și servim masa împreună atât la evenimente, cât și în fiecare sâmbătă de muncă voluntară. La capătul treburilor, ne așezăm unii lângă alții, povestim și ne facem planuri. Mesele și băncuțele de la început își arată aici rostul deplin: țin aproape o comunitate care revine, lucrează și împarte ceea ce are.
Oamenii lasă urme.
Unele rămân pe ziduri. Altele, în noi.
Mulțumim · Povestea rămâne deschisă
Le mulțumim voluntarilor, sponsorilor și oamenilor de artă din Bacău, din țară și din străinătate care ne-au trecut pragul. Fiecare a lăsat ceva în povestea aceasta. Imaginea păstrează un fragment al picturii murale de la E85 realizat de Dorin Boroianu din Câmpina; la realizarea întregii lucrări a contribuit și Carmen Bălan din Ploiești. «Am trecut pe aici și am rămas» spune zidul. Mai sunt locuri de îngrijit, oameni de întâlnit și pagini de scris. Pe următoarea, poate ne întâlnim.
Următoarea filă
O sâmbătă de lucru, o idee nouă, încă un om care ne trece pragul. Începuturile ne însoțesc în tot ce urmează.
Fii parte din poveste